Anumite decizii le luam rapid, la impuls, fara sa le dam importanta prea mare. Ele pot fi despre lucruri fara importanta sau ne pot schimba viata. Sunt insa dorinte, visuri pe care le punem pe vision board fara sa stim cum vom ajunge la ele, rusinati cumva ca tindem la ceva atat de maret si cu neincrederea in noi.
In fiecare zi iau decizii, cele mai multe datorita job-ului meu. Deciziile alea sunt usoare, sunt calita, stiu ce trebuie sa fac si am experienta si maturitatea sa imi aleg batalaiile. E un un job greu, dar am invatat dinamica si am si oameni de baza acolo care ma ajuta si armonizeaza treaba : AS, CI, CS, RC. Sunt un om norocos, un om care a fost timorat, nesigur, rusinat si care a inteles ca suntem energie si ca energia nu moare, energia se transforma, iar eu am transformat-o pe a mea.
Jobul meu… e un stil de viata, ma gandesc ce am construit si de unde am pornit si sunt recunoscatoare pentru tot ce am invatat, pentru toti oamenii pe care i-am intalnit si pentru echipa faina pe care o am.
Dar pe langa job, sunt eu: B! Cu dorinte, frici si visuri. Si imi aduc aminte de mine, Cristina de acum 10 ani si nu ma recunosc. Frica de orice decizie ma paraliza si ma facea un om mediocru. La primul meu job seful ne spunea ca sunt 100 de oameni pregatiti sa ne ia locul. Acum rad, dar atunci eram terifiata, stateam noptile in agentie si trageam sa ating toate tintele pentru a demonstra ca eu merit locul acolo. Chiar si asa, eram mereu nesigura, mereu mi se parea ca cineva poate sa vine sa imi fure tot, ca si cand tot ce am invatat, facut, muncit nu ar fi contat.
Si..ce era cel mai greu este ca nu recunosteam nimanui aceasta temere, pe atunci nu faceam terapie si incercam sa rezolv lucruri cu radacini adanci ascunzandu-le sub pres. Sincer va spun ca nu a functionat :)). Lucrurile nasoale trebuie discutate, tratate, nu bagate sub pres. Na, mi-a luat ceva vreme pana sa aflu, mi-a luat ceva vreme si pana sa am incredere in mine si sa ma iubesc cu tot cu defecte.
Vad multi oameni asa faini care nu au incredere in ei si e pacat. Pe cei cu care interactionez mai mult vreau sa ii ajut, caci Doamne, neincrederea e un cancer. Da, nu va mai spun de Dunning-Kruger, i have to deal with it every single day :)), dar asta e altceva. Ce vreau sa zic e ca si eu am fost acolo si nu am avut incredere si am luat decizii la nervi, din frustare sau nesiguranta. Si daca sunteti acolo, nu-i bai, trust me, se poate repara si totul tine doar de voi. Important este sa hotarati ce vreti si sa calculati pasii pentru a ajunge acolo.
Eu am acum un plan pentru orice, uneori e un pic dat peste cap, dar stiu ce imi doresc sa am si tine doar de mine sa obtin. Voi ajunge acolo, asa ca fiecare decizie mica sau mare pe care o iau are legatura cu ce am eu pe visionboard :
- fii buna
- iubeste-te pe tine
- invata
- ajuta
- imbatraneste in Bali <3
Voi ce puneti pe lista aia, visurile alea, lucrurile alea la care nu credeti ca aveti dreptul sau nu veti ajunge? Caci trust me, daca va doriti cu adevarat, veti obtine tot ce va doriti.
Cu recunostinta,
B, un om mic si timorat….. candva.
Daca ti-a placut, urmareste-ma si pe:
